Dragi colegi ,
Plictisit de scoala si de ritmul monoton al vietii , m-am hotarat sa mai scriu si eu ceva pe blog. Stiind cum va plac voua orele de fizica ( ca si mie de altfel) , si avand in vedere faptul ca saptamana asta vom innebuni de la cata fizica ne va baga profu' in cap , am gasit o poezie minunata. Este haios faptul ca exact inainte sa dau de ea , injuram fizica cu o asa inflacarare...
In fine , iata acea capodopera :
La steaua
de Mihai Eminescu
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
hai la steaua la meci :))
RăspundețiȘtergeredar nu la FIZICAAA!
MILAAAAA!!!!!!!!
frate..il prefer pe sever decat pe eminescu=)) GOD HELP US ALL!
RăspundețiȘtergere"off offf mai mai ! dar cum puteti sa faceti asemenea afirmatii!!! oooh este mai mult decat ofensator :(( ! oooh onoarea! ego-ul ! unde va ajunge lumea asta? "
RăspundețiȘtergerePe vremea lor nu stiau despre efectele vitezei luminii si toate porcariile astea. Asa ca este destul de interesanta. Parerea mea!
si acum nu mai injuri fizica? :))
RăspundețiȘtergere